(Prima si ultima) bienala de rezultate
Despre ursi, domnitori, chipuri, sentimente, lumina, sunet, haine, cuptoare si hipermarketuri

La spatiul Platforma 

Calea Mosilor 62-68, in cadrul MNAC Anexa, etaj 1

12-29 iulie 2012

vernisaj 12 iulie ora 19.00

deschis: miercuri-duminica, 10.00-18.00

Stefan Bandalac, Larisa David, Radu Dragan, Ioana Enescu, Mihaela Ghita, Gabriela Ghircoias, Sabin Garea, Andrei Mateescu, Paul Miclos, Andra Nedelcu, Razvan Tun      
---------------
Orice expozitie de final – absolvire, licenta, master – este, inevitabil, o punere-laolalta a intamplatorului, o taietura in diagonala prin diversele cercetari, formalisme sau raportari la sine pe care, intr-un timp si spatiu date, cativa oameni ajung sa le parcurga. Ce ai pana la urma in comun cu colegul de an, atelier, sectie, mai ales in cazul masteratului, care este orientat spre proiect si nu spre rezolvarea unor teme comune? Poate parcurgerea acelorasi examene, o eventuala bibliografie obligatorie, un ritm de predari de referate, sustineri de proiecte, un obiect-rezultat evaluabil la sfarsitul celor doi ani. 

Participantii la aceasta pseudo-bienala au absolvit in 2012 Masterul Universitatii Nationale de Arte din Bucuresti, sectia Foto-Video (cu o exceptie). Alegerea colectiva a formularii 'bienala de rezultate' trimite la ritmul desfasurarii si absolvirii masteratului, la rezultatul unui context educational anume, dar si la statutul lor de artisti de-acum cu datoria de a se auto-manageria, plasa strategic, „face vizibili” si intra „in circuit”. E un moment prim al asumarii unui proiect si dincolo de caracterul sau educational; in acelasi timp este o ultima prelungire a scolii, in spatiul incert, intermediar intre castigarea unei diplome si lumea reala. In lumea reala, cati dintre participantii la bienala de rezultate vor continua sa „faca arta” si cati nu? Cine are potential, cine e interesant, de cine vom mai citi prin presa de specialitate peste cinci, zece ani? In colectia de intrebari standard care privesc soarta unui proaspat absolvent de
Arte, cele de mai inainte sunt intotdeauna printre primele. 

   
Pe de alta parte, expozitia de la Platforma nu este atat o re-asezare in spatiu de proiecte de disertatie abia sustinute, cat o incercare din partea autorilor lor de a le privi din nou, prin perspectiva procesului, a materialelor stranse pentru documentare ori a etapelor intermediare. Uneori subtil alteori mai clar afirmat, cel putin un detaliu revelator pentru procesul de productie, adesea ceva din arhiva fiecarui proiect in parte, vine sa completeze in expozitie produsul final, rezultatul care a fost deja supus evaluarii. Dincolo de tot ceea ce le desparte, elementul comun care leaga toate aceste preocupari disparate este intoarcerea in timp, marcarea unui moment in care rezultatul de acum era, inca, o colectie de posibilitati.